Leaderboard

@Rock&Roll Brother. Nobody likes a loud-mouthed braggart with nothing to show for it. Neither do they like edgy cringe-inducing teenagers. You aren't one of those things ? You want people to take your post seriously ? No problem. Prove you can do what you say. Show us who you are. Recordings, videos, etc. Don't have any ? Fuck off, don't waste my time. Oh and also, easier on the fucks, aye? It would also be helpful to mention why you chose to only post in english.

S-au implinit 13 ani de cand Laura Stoica si Cristi Margescu au plecat in eternitate. Omorati de un negustor de fier vechi, adormit la volan. Venind de la un concert de provincie pe 150 de euro, intr-o tinichea de masina la mana a doua. Fiindca atat isi permitea in Romania una din cele mai bune voci ale lumii. Da, Laura a fost una din cele mai bune voci rock din lume. Cum avem campioni mondiali la gimnastica, handbal, atletism, canotaj, tenis, etc. Unele din cele mai reputate nume din muzica internationala au avut cuvinte de lauda la adresa ei, recunoscand-o ca fiind o voce si o prezenta artistica de exceptie, o vedeta innascuta. Ce a ramas dupa Laura? O mostenire artistica ce a intrat in patrimoniul national si in sufletele oamenilor. O mostenire care nu este cultivata si respectata de cei in masura sa o faca, din nefericire. Ca si in alte cazuri de artisti disparuti, care au fost niste simboluri nationale, succesorii legali ai drepturilor de autor nu sunt capabili sa gestioneze aceasta mostenire. Care ar trebui controlata direct de ministerul culturii, de catre oameni competenti, care sa aiba parghiile necesare mentinerii acestui patrimoniu valoros. Bineinteles, beneficiile revenind familiei, cum este normal. Strict in acest caz, ce s-a facut pentru Laura? O seara comemorativa pe tvr in ziua ulterioara accidentului tragic, o. piesa făcută de Comornic în memoriam, un festival organizat de fratele ei in 2007, după care și-a luat o masina noua, apoi… nimic. A aparut o reeditare a discului “Focul”, in conditii tehnice execrabile, apoi o lansare a unui disc, “Vino”, un album pe care orice artist din lume si l-ar dori în palmares, care fusese produs in 1999 de Aurel Mitran, pe atunci cazut lulea dupa Laura, si care a fost refuzat de Muraru de la Roton cu explicatia ca Laura ar trebui sa isi mai scoata din haine de pe ea ca sa iasa in fata, ca e cam 'obosita'... Acelasi domn se pupa dulce cu fratele Laurei dupa decesul ei, cand popularitatea numelui ei explodase, si amandoi aveau de castigat dupa urma ei. Iar fratele Laurei era foarte caustic fata de oricine ar fi facut ceva in memoria Laurei, ca de ce nu ii cere lui voie. Si alte asemenea meschinarii. De rest, ce sa mai spunem… De decesul Laurei s-au folosit multi trepadusi, care devenisera brusc “prieteni vechi”, unii i-au servit si de cioclii adhoc, purtandu-i sicriul ca sa iasa in fata camerelor. La parastasul de 40 de zile, sufletistii de la “Spitalul de urgenta”, al carui acordeonist lacrima la tv prin emisiuni, stateau si spuneau bancuri si ranjeau veseli, la cativa metri de mormantul Laurei, sub ochii indurerati ai mamei ei, de fata cu toata lumea - alti muzicieni, baietii de la Divertis, etc. Percutionista de la Secret, care ii anuntase prima decesul Laurei mamei ei, devenise tartora locala autoproclamata, aparand cu mult zel intimitatea familiei de camerele tv, in fata carora se baga. Apoi, cu orice ocazie, se lua la intrecere cu orice Clio argintiu pe strada, ca nu cumva Laura sa i-o inainte, de pe lumea cealalta. Si alte asemenea prostii mult prea telurice. Revenind, de ce au plecat Laura si Cristi in acea seara nefasta? Exact in acea seara, romanii uitasera ca exista Laura Stoica, uitasera de orice. Erau cu ochii pe teveu, la fotbal, echipele de eterni perdanti steaua si rapid ajunsesera in semifinalele cupei europene de mana a doua, cupa uefa. Fotbalul - mandria nationala care nu a castigat macar un titlu mondial, intr-o tara cu zeci de campioni mondiali si olimpici. Sute de mii de oameni in isterie, urland pe strazi in acea seara, ca o hoarda de neandertalieni, starnind o agitatie sociala mai mare ca la revolutia din 89. Conform legilor fizicii, aplicabile oricarui sistem, atunci cand creste entropia unui sistem, particulele sale incep sa se ciocneasca. Si s-au ciocnit. Pacat ca una din particule era un bun national irepetabil. Se numea Laura Stoica.

personal imi plac procesoarele Line 6, m-am obisnuti cu ele si sunt foarte ok. ce ai tu in link este un efect destul de limitat, pentru ceva bani in plus poti sa iti iei asa ceva https://www.mcmusic.ro/chitara-71/vox-stomplab-1g-procesor-multi-efect.html am cumparat unul pentru fiica mea si este ok. am gasit pe net si tutoriale unde iti arata cum sa iti faci tonul tau, mai sunt si altele. de la Line 6 mi se par interesante pentru un incepator seria Amplifi, sunt vreo 2 pe olx. am avut versiunea Amplifi FX100, si acum am un Amplifi TT, extraordinare. ce recomand ar fi Line 6 AMPLIFi 75 Modeling. aici intervine insa bugetul tau. https://www.olx.ro/oferta/amplificator-line6-amplifi-75-IDbG65N.html#28b97d9238

personal ti-as recomanda un procesor pe care sa il utilizezi pe iesirea de casti. apoi, dupa ce mai capeti experienta, treci la amplificator. altfel vei schimba la cateva luni un amp ca nu este ce iti doresti, ce auzi tu in cap nu este usor de livrat pe orice fel de amp.

Am revenit cu noua inregistrare, dupa cum am ziceam cum doua zile. Filmuletul asta a fost tras la inceputul lui ianuarie anul trecut, deci e deja chiar foarte vechi, insa am stat foarte mult timp in dubiu daca sa ii mai dau drumul pe net sau nu. Intentionasem initial sa il public pe 20 martie anul trecut, de ziua lui Chester, dar pana la urma m-am razgandit si am scos un cover la alta piesa. Am zis ca nu e timpul. Am zis ca il public mai incolo, pe 20 iulie 2018, cand se facea un an de cand nu mai e. Ei bine, am renuntat si atunci. Am renuntat, pentru ca mi-a fost frica de posibilele reactii care ar fi putut sa apara. Pentru ca stiu ca o buna parte din fanii Linkin Park (intre care si eu, recunosc) nu au vazut deloc albumul asta cu ochi buni. In cazul meu, am refuzat cu incapatanare sa il ascult atunci cand a aparut. Am ascultat doar primele 5-10 secunde din "Heavy", si am zis: "You know what? F@#$ this sh@#, this is not Linkin Park", si l-am inchis, nici n-am mai vrut sa mai aud de ei. Nu ratam nicio ocazie pe vremea aia sa fac misto de muzica lor recenta si sa arunc cu rahat in ei, desi ei de fapt nu aveau nicio obligatie fata de mine ca fan, si desi ei de fapt nu mi-au facut nimic. In fine. Din pacate, a fost nevoie sa dispara Chester ca sa ma gandesc totusi sa ii dau o sansa si albumului aluia pe care l-am urat din tot sufletul fara macar sa il fi ascultat, doar pentru ca era pop si comercial si toate cele... l-am ascultat pana la urma, laolalta cu toata discografia. Ca linii melodice efectiv nu pot sa spun ca mi-a placut, insa ce m-a frapat imens au fost fara indoiala versurile. Daca muzica in sine e de c@#$t (mai mult sau mai putin), versurile sunt 150% Linkin Park. Pot sa zic chiar ca niciodata n-au sunat mai "a Linkin Park" decat au sunat pe "One More Light". Iar asta m-a lasat tablou, in conditiile in care in majoritatea muzicii pop nu gasesti versuri de genul asta. Atunci mi-am dat seama ca, in ciuda tuturor schimbarilor de stil pe care le-au avut de-a lungul timpului, the only thing that "glues" their discography together is the lyrics. That's what makes them Linkin Park. Si, dupa cum am zis de mai multe ori, dupa tot ce s-a intamplat, mi-am dat seama de multe lucruri si sensuri ascunse prin piesele lor, pe care aproape nimeni nu le vazuse initial. Now it all started to make sense. Anyway, ce vreau eu sa spun e ca piesa asta, "Sharp Edges", a fost printre foarte putinele de pe "One More Light" care mi s-a parut chiar interesanta. Si cu care chiar am rezonat, cel putin atunci cand am cantat-o. Mai vreau sa spun ca, chiar si acum, sunt inca un pic in dubii daca sa ii dau drumul sau nu... dar cred ca deja am amanat prea mult momentul. Mai devreme sau mai tarziu, tot trebuia sa se intample. Si poate ca e mai bine sa se intample acum, tot de ziua lui Chester, insa un mai tarziu decat fusese planificat initial. Asadar, here it is. Sunt in continuare perfect constienta ca cei care ma urmaresc e destul de probabil sa strambe din nas la asa ceva, avand in vedere piesele pe care le cant de obicei. Sunt perfect constienta ca s-ar putea sa urmeze un val de hate pentru coverul asta, dar asta e, imi asum toate consecintele care ar putea rezulta din asta. La urma urmei, nu e nici prima si nici ultima oara cand scot un filmulet diferit de ceea ce fac de obicei. I do challenge my audience from time to time, si asta am facut, practic, si acum. Iar daca am cantat la un moment dat piesa asta, inseamna ca asa a trebuit sa se intample. That's what I felt like doing, and it's a part of me as <mike_KidLazy>. Therefore, it has to get out. La multi ani, Chester Bennington, oriunde ai fi acum!... Daca asculti cumva asta, sper sa-ti placa... Enjoy (or not)!

aia da, depinde de setup si de ce corzi preferi. La mine a fost opus, era 0 fretbuzz dar ar trebui sa ii indrept un pick gatul. Eu am un fender jazz bass fretless care aduna praf de cand am luat. Dar din nou, asta tine de gust... sunt multe pareri si pro si contra, la urma urmei, ce iti place si ce cauti stii tu mai bine

Katana suna cat de cat ok, Mustang nu prea ... Ambele se gasesc la GuitarShop, deci le poti proba

https://www.facebook.com/groups/vanzari.second/permalink/2077669748996171/?sale_post_id=2077669748996171&amp;ref=messenger_banner