Un monitor in ear e diferit de unul pe podea doar prin constructie. Un IEM e practic un amplificator de casti, wireless sau pe fir si o pereche de casti. Un wedge e pur si simplu o boxa. Ce poti auzi pe o boxa asta poti auzi si in casti, nu exista ca poti auzi numai chitara sau altceva. Poate exista problema sa nu fie suficiente iesiri din mixer, dar asta se aplica si la un monitor traditional, nu numai la in ear.
Insa, trebuie sa stii ca un sistem in ear, nu iti va rezolva orice problema, ba chiar iti poate crea altele. Daca motivul pentru care nu te auzi este legat de inginerul de sunet, un IEM nu te va ajuta. Doi, senzatia de a canta cu in ear e foarte diferita si iti va lua ceva sa te obisnuiesti. E si mai ciudat daca mix-ul e mono, pentru ca, pe langa faptul ca toate instrumentele sunt pe centru in capul tau, ceea ce inseamna ca le vei distinge mai greu, nici nu mai ai spatialitete, ceea ce te va dezorienta, pentru ca, in mod inconstient, te vei astepta sa auzi instrumentele din diferite parti (cum sunteti asezati pe scena) dar le vei auzi pe toate de parca vin din acelasi loc. Inca o chestie. Ca si chitarist, IEM sunt ciudate daca folosesti un setup traditional cu cab si microfon, pentru ca sunetul pe care il auzi tu in urechi va fii diferit de ce esti tu obisnuit sa auzi din cabinet. Plus ca, fiecare avand un mix separat, nu vei mai putea sa te dozezi in functie de ceilalti, sa stii cum sa te folosesti de dinamica.
Nu vreau sa te descurajez din a folosi IEM, mi se par chestii foarte utile (protejaza auzul, ne fiind expus la volum atat de mare; stage noise; spatiu pe scena etc.) si eu folosesc IEM, dar trebuie sa stii de la inceput ca nu umbla cainii cu covrigi in coada in lumea IEM. Din punctul meu de vedere conteaza contextul foarte mult. La o cantare open air sau intr-o locatie cu scena mare, prefer monitoare traditionale, asta pentru ca tot volumul are unde sa se disipe plus ca probabil scena e suficient de mare cat sa nu aud si monitorul vecinului. Pe o scena mica, as alege fara ezitare IEM.