Leaderboard

Salut! Vând un super bass Epiphone, cu tot cu husă şi curea. Instrumentul e ca nou, şi tocmai de-aia îl vând. L-am luat când trebuia să fiu bassist, şi n-a mai fost cazul. Nu prezintă semne de uzură, şi sună superb. P.S Am postat anunțul și la categoria chitări electrice. Îmi cer scuze.

Ar mai fi și un mic amănunt, cum că nu statutul de mare meseriaș îți aduce satisfacție, ci preocuparea în sine. Dacă te bucură să cânți și un sfert de oră pe lună, că atâta timp mai ai, tot merită. Faptul că ești Steve Vai sau Stan de la bloc contează mai puțin, plăcerea și bucuria de a cânta fac să merite preocuparea. Pentru că dacă amândoi se bucură, fiecare la nivelul lui, de ceea ce fac, singurul lucru care-i diferențiază sunt probabil potențialul și câteva mii sau zeci de mii de ore de muncă. Mie comparația muzicii cu sportul mi se pare destul de nefericită. Cel puțin cu sporturile la modă acum și cu toate cutumele și rigorile lor. Dacă ăsta ar fi singurul mod în care s-ar putea face muzică, nu m-ar interesa deloc. Dacă te imaginezi în viitor ca fiind nu știu ce mare șmecher(ă) într-ale muzicii, riști ca toate piedicile să devină frustrări în loc de mici 'puzzle-uri' pe care le rezolvi în timp, din joacă. Iar dacă ajungi să repeți ca berbecul aceleași tehnici și aceleași fraze doar ca să atingi sunetul/nivelul nu știu cui sau să faci lucrurile așa cum le fac alții, mai bine te apuci de fitness. Nici Knopfler, nici Hendrix nici mulți alții mai mult mai puțin cunoscuți dar cu nimic mai puțin capabili n-au știut neapărat unde vor ajunge și nici nu s-au luat după alții. Au muncit mult (dar cu plăcere) și au prins și o combinație timp/spațiu care i-a ajutat să devină mai buni și cunoscuți. Dar cred că toți au în comun plăcerea de a cânta și determinarea de a face lucrurile în felul lor. Nu ai cum să fii bun la toate stilurile și tehnicile, dar cu siguranță sunt cel puțin câteva unde vezi că-ți merg rotițele. Poate nu-ți merge urechea pe melodii, dar ai în tine ritm. Sau invers. Apăi, și ca agricultor, n-o să fii nebun să uzi la sămânța care nu prinde în loc să te ocupi de aia care s-a deschis... chill out and enjoy. Pe mulți îi bușește râsul când începe Jack White un solo. Că nu are mână, tehnică, că e doar imaginea de el etc. Eu nu-i contrazic, însă remarc cum omul ăla a mișcat stadioane întregi împreună cu Meg într-un fel în care alți mari virtuoși ar putea numai să viseze. Fiindcă are trăire, atitudine, mesaj și ceea ce face, face cu pasiune. Iar tehnica aia, multă sau puțină, câtă are el, îl ajută să 'livreze'. Mai mult, ce poți să vrei?

Da, esti prea batrana pentru chitara. Nu mai ai aceeasi minte deschisa si absorbanta ca cea a unui copil, nu mai ai timpul pe care il aveai in copilarie din cauza ca ai alte provocari, iar mintea ta este ocupata cu mult mai multe lucuri. Esti prea batrana pentru chitara la fel cum si Simona Halep e prea scunda pentru tenis. Dar, ce sa vezi, a devenit campioana mondiala! Lumea si istoria e plina de oameni care au fost prea putin intr-un fel pentru a face ceva, dar totusi au reusit in ciuda tuturor dificultatilor. Instrumentul nu este chitara, ci ambitia, pasiunea si dorinta de a reusi.

Sa vedem niste poze cu produsul te rugam.