În urma cu mulți ani, prin 1993, exista încă în București sistemul de radioficare. Prin sârma atârnată pe stâlpi, acest premergător al internetului, inaugurat în anii '50, aducea populației programul 1 al Radio România. Mergea non-stop, cutiuța cu un difuzor având doar un reglaj de volum. Ascultam toată ziua emisiunile.
Exista între orele 13 și 15 o emisiune numită "De la unu la trei". Știri, muzică, actualități, dedicații, era foarte populară. Avea și regretatul Iosif Sava o mică rubrică de muzică clasică, în care mai încerca să educe gusturile.
Într-una din zile, la "Dedicații muzicale" sună o femeie de bine post-revoluționară, stil precupeață, cu o voce catifelată ca un duș rece, și declară solemn și energic, cu neclintită încredere in susținerea tuturor ascultătorilor din România:
- "Auziți, dați pă post mai multă muzică d-a noastră, dă petrecere, că ne-am săturat dă d-astea străine. Și să ne mai lase-n pace domnu Sava cu Bahu dumnealui !"