Leaderboard

La o saptamana si ceva dupa ce s-a intamplat, inca mi-e greu sa-mi revin... pana saptamana trecuta aruncam de zor cu rahat in ei si faceam misto de ultimele lor albume (si mai ales de ultimul) in toate felurile posibile si imposibile. Initial, in semn de protest, nici n-am vrut sa-l ascult, nici n-am vrut sa aud. Ma durea sufletul sa vad cum se alegea praful de trupa care a fost preferata mea ani de zile... insa ceea ce s-a intamplat saptamana trecuta goes beyond everything else... indiferent de circumstante, povestea asta nu trebuia sa se termine asa... it's the worst way it could have ever ended. Pe 20, cand am aflat de la frate-meu, nu mi-a venit sa cred, m-am simtit de parca ma pocnise cineva zdravan cu ceva in cap. Am vrut sa cred ca e (inca) o gluma proasta, ca stiu ca au mai existat stiri despre asta si anul trecut... insa din pacate de data asta a fost pe bune... De o saptamana si ceva incoace le tot ascult muzica, si de acum, si mai din urma, si, in mod surprinzator, parca incep sa descopar sensuri noi in ea, sensuri pe care nu le prinsesem pana acum... mi-am dat seama ca, practic, Linkin Park si-au tot schimbat stilul muzical cu fiecare album pe care l-au scos de la Meteora incoace, insa in ciuda heterogenitatii pieselor lor, exista, totusi, un liant, acel ceva care le leaga pe toate - Chester si versurile lui... abia acum imi dau seama ca, de fapt, depresia, gandurile negative si in general lupta cu tine insuti sunt o tema recurenta pe toate albumele lor... iar cel putin ultimul album e infiorator de sugestiv in sensul asta, indiferent sub ce stil muzical ar incerca sa o exprime... Chester's lyrics have actually been a cry for help ever since, but no one really cared about it... until he couldn't handle it and eventually lost the battle with himself... this is the perfect proof that a person can look completely okay on the outside, but you never really know what battles he may be fighting on the inside... Mi-e inca greu sa ma obisnuiesc si sa accept ca s-a intamplat ce s-a intamplat... asta e a doua oara de cand ma stiu cand moartea unei persoane pe care nu o cunosc in mod direct ma afecteaza la fel de tare ca moartea cuiva foarte apropiat... pentru ca mie trupa asta mi-a schimbat viata in mod radical incepand cu varsta de 13 ani... indiferent de evolutia lor, Linkin Park va ramane intotdeauna pentru mine TRUPA AIA datorita careia exista in prezent <mike_KidLazy>... daca n-ar fi fost piesa lor "In The End", n-as fi ajuns niciodata sa ascult muzica pe care o ascult, n-as fi ajuns niciodata sa invat sa cant la chitara, si n-as fi fost aici, ci probabil as fi facut cu totul altceva... muzica lor inseamna enorm pentru mine chiar si acum, their first two records at least have really helped me go through some really bad times in my life, and I owe them a lot for that... and Chester was, is and always will be my favorite band member of Linkin Park... l-am admirat mereu pentru cat de misto putea sa cante, si mai ales pentru ce era in stare sa faca live... fara el n-o sa mai fie nimic la fel... Si iata ca desi ziceam ca "Final Masquerade" o sa fie ultimul meu cover la o piesa LP, ajung, din pacate, sa fac iar unul din coverurile alea in memoriam pe care, sincer, urasc sa le fac... dar pe care le fac pentru ca this is my humble way of paying tribute to those people whom I have loved or admired or, at least, respected a lot and whom, unfortunately, we've lost... Rest in peace, Chester Bennington of Linkin Park... May you find the peace you've longed for on the other side...

Work in progres. Astept dupa potentiometrii. Acesta e primu' meu proiect in Eagle. Inainte le faceam in Orcad, da' am renuntat din diverse motive.